Drepturile omului

Dreptul la AI și dreptul la apă: progresul în slujba vieții

Pentru tot mai mulți oameni, centrele de date devin un simbol al establishmentului, împotriva căruia se protestează tot mai vehement, mai ales odată cu valul de proteste care a cuprins Europa în noiembrie. Problema era mai veche, însă acum s-a inflamat.

Iar una dintre cele mai mari și mai vehiculate probleme o reprezintă consumul de apă. Potrivit unui raport al Universității ONU, doar pentru producerea electricității folosite de centrele de date au fost necesari în 2025 circa 4.500 de miliarde de litri de apă, cât le-ar trebui pentru nevoile de bază a peste 600 de milioane de oameni din Africa Subsahariană, iar până în 2030 cantitatea s-ar putea dubla. La ea se adaugă apa folosită pentru răcire.

Pe acest fir logic, AI-ul a devenit inamicul naturii și, cumva, un inamic indirect al umanității.

Problema e reală până la un punct, însă e doar o parte a adevărului. AI-ul poate deveni, în același timp, un mare prieten al naturii și al omenirii.

Și hai să vedem de ce este necesar dreptul la AI și cum acesta nu interferează cu dreptul la apă, ci îl completează.

Dreptul la AI înseamnă dreptul fiecărui om de a înțelege și de a folosi aceste tehnologii care învață, decid și creează, și de a participa la deciziile despre ele. Iar el se sprijină pe un adevăr simplu: AI-ul s-a născut din cunoașterea acumulată a întregii omeniri, deci el aparține tuturor.

AI-ul, aflat acum în mâna câtorva mari companii conduse de miliardari ai tehnologiei, se va dezvolta mai rapid sau mai lent, dincolo de deciziile noastre și de felul în care ne raportăm la el. Direcția lui, însă, beneficiile și limitele lui depind de noi.

Iar deja în aceste zile, potrivit unei estimări recente, țările bogate concentrează 96% din valoarea timpului economisit cu ajutorul AI, deși cuprind doar 18% din populația activă a lumii. Fără un drept la AI, bogații vor deveni tot mai bogați, iar săracii vor rămâne tot mai în urmă.

Și este ideal să ne asigurăm încă de pe acum că:

  • AI-ul ajunge la cât mai mulți oameni, iar destinul lui nu este decis de miliardarii tehnologiei, ci de întreaga umanitate;

  • fiecare om rămâne liber să aleagă dacă și cum folosește AI-ul;

  • AI-ul poate grăbi tranziția către computere mai performante și tehnologii mai puțin poluante și poate apropia ziua în care fuziunea nucleară ne-ar putea da o energie curată, devenind astfel un protector al naturii;

  • centrele de date care îl fac posibil vor fi construite acolo unde nu consumă în exces apa de care au nevoie oamenii și natura. Acestea își vor face public consumul de apă, iar căldura lor poate încălzi orașe, cum se întâmplă deja în Finlanda;

  • pentru răcirea lor se vor folosi tehnologii care consumă cât mai puțină apă.

Implicându-ne în garantarea dreptului la AI, în niciun caz nu autorizăm abuzurile, ci ne asumăm să le reducem cât mai mult cu putință.

Apa Pământului nu dispare: prin evaporare, ea se întoarce în marele ciclu al naturii. Problema apare acolo unde un centru de date epuizează apa unei comunități sau consumă acviferele mai repede decât natura le poate reface.

De aceea trebuie să ne asigurăm că centrele de date nu secătuiesc resursele, nu poluează apa și afectează natura cât mai puțin.

Problema poate fi însă aplanată atâta timp cât ne implicăm.

Mai mult, AI-ul poate deveni chiar un aliat al apei. Banca Mondială estimează că modernizarea sistemelor de avertizare a inundațiilor în țările în curs de dezvoltare ar putea salva 23.000 de vieți în fiecare an, iar AI-ul face astfel de prognoze posibile chiar și acolo unde lipsesc stațiile de măsurare. Iar în Suedia, o companie de apă și-a redus apa pierdută sau nefacturată de la 10% la sub 8%, cu ajutorul unui sistem AI care găsește cele mai mici scurgeri. Și cu siguranță se pot crea noi aplicații și inovații.

Totodată, e de conștientizat că există ramuri economice care consumă mult mai multă apă și o poluează excesiv. Agricultura folosește 70% din apa prelevată în lume, iar cultura bumbacului a secat regiuni întregi. În Turkmenistan, bumbacul e cules și astăzi prin muncă forțată, inclusiv de copii, iar acest bumbac ajunge în hainele vândute în Europa.

Pentru o imagine de ansamblu, este ideal să vedem problema în adevărata ei lumină, iar orice abuz asupra apei, oricine l-ar face, rămâne tot un abuz.

Progresului nu ne putem opune și nici nu are sens. Ce putem face este să ne asumăm modelarea lui și participarea la deciziile care îl privesc.

Iar acest lucru este imposibil fără dreptul la AI, fără dreptul la progres.

Există și un scenariu sumbru: ca AI-ul să devoreze natura și vieți omenești și să creeze și mai multă inechitate socială, și mai multă sclavie modernă. Dar asta doar dacă nu ne implicăm, dacă decidem că dreptul la AI se cuvine doar unei elite.

Deși aparent antagonice, dreptul la apă și dreptul la AI se completează și se unesc.

Prin apă ne deschidem mai larg inima și conștiința către natură, iar prin AI putem progresa și folosi acest salt pentru a respecta oamenii și deopotrivă natura.

Și nu în ultimul rând, apa și AI-ul aduc la un loc empatia și inima cu rațiunea și știința.

Textul creat pentru campania Dreptul la AI, dreptul la viață este aici.


Bibliografie

Protestele împotriva centrelor de date

Apa folosită de centrele de date

Distribuția beneficiilor AI

Fuziunea nucleară

Centrele de date și căldura recuperată

AI-ul în slujba apei

  1. , cu estimarea Băncii Mondiale

Agricultura și bumbacul


Susține proiectele și activitățile Anima Mundi printr-o donație.

Alegeți suma donației

Abonare la newsletter

Înregistrăm cererile de abonare. Adresa va fi confirmată înainte de trimiterea newsletterului.

Cum folosim datele tale

Treci peste o referință sau selecteaz-o cu tastatura pentru context. Click sau atingere o păstrează deschisă. Escape o închide.